Se caracterizează raportul de independență financiară. BCE Raport de convergență, iunie

În conformitate mandatul acordat de către Comitetul Miniştrilor, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni CCJE a hotărât să elaboreze în un aviz privind specializarea judecătorilor. Răspunsurile statelor membre la chestionar şi raportul expertului arată că specializarea judecătorilor  sau a instanţelor este foarte răspândită la nivelul statelor membre. Specializarea reprezintă o realitate care îmbracă formele cele mai diverse, fie prin crearea de secţii specializate chiar în cadrul instanţelor, fie prin crearea de instanţe specializate.

se caracterizează raportul de independență financiară

Aceasta este tendinţa generală în Europa. În cadrul prezentului aviz, judecătorul specializat este judecătorul care tratează ramuri specifice ale dreptului de exemplu, drept penal, drept fiscal, dreptul familiei, drept economic şi financiar, dreptul proprietăţii intelectuale, dreptul concurenţei sau cauze referitoare la situaţiile particulare din domenii specifice de exemplu, social, economic, familial. Juraţii instanţelor penale [3] nu fac parte din categoria judecătorilor specializaţi menţionaţi anterior.

Raportul dintre statisticile de capitaluri proprii și fondurile împrumutate. Ratele de stabilitate financiară Se referă la coeficienții de stabilitate financiară a întreprinderii.

De fapt, aceştia nu participă la judecată în toate cauzele penale. Juraţii nu au statutul de magistraţi, precum ceilalţi membrii ai sistemului judiciar, nu fac parte din ierarhia judiciară şi nu sunt supuşi regulilor disciplinare şi deontologice aplicabile judecătorilor. Obiectivul prezentului aviz este de a analiza principalele probleme referitoare la specializare, luând în considerare necesitatea prioritară de a garanta apărarea drepturilor fundamentale şi calitatea justiţiei, precum şi statutul judecătorilor.

Posibile avantaje şi dezavantaje ale specializării a. Posibile avantaje ale specializării 8.

se caracterizează raportul de independență financiară

Specializarea îşi are originea mai degrabă din necesitatea adaptării la evoluţia dreptului, decât dintr-o alegere deliberată. Prin adoptarea continuă de noi legislaţii, fie pe plan internaţional, european sau intern, precum şi prin evoluţia jurisprudenţei şi doctrinei, ştiinţa juridică devine din ce în ce mai vastă şi complexă. Or, este dificil pentru judecător să se perfecţioneze în toate aceste domenii în timp ce societatea şi justiţiabilii cer din ce în ce mai mult profesionalism şi eficienţă din partea sa.

Specializarea judecătorului garantează că acesta are cunoştinţele şi experienţa necesare în domeniul său de competenţă. Cunoştinţele aprofundate în domeniului juridic în cauză ale judecătorului favorizează luarea unor decizii de o mai bună calitate. Judecătorul specializat poate dobândi o expertiză mai mare în domeniul său, ceea ce poate spori autoritatea instanţei din care face parte.

se caracterizează raportul de independență financiară

Concentrarea dosarelor la un cerc restrâns de judecători specializaţi poate asigura consecvenţă în luarea deciziilor şi, prin urmare, securitatea juridică. Specializarea permite se caracterizează raportul de independență financiară, prin examinarea în mod repetat a mai multor cauze de aceeaşi natură, să înţeleagă mai bine realităţile referitoare la cauzele care îi sunt încredinţate, fie pe plan tehnic, social sau economic, şi să găsească, aşadar, soluţii adecvate acestor realităţi.

Judecătorii specializaţi care au cunoştinţe din alte domenii decât dreptul pot oferi o abordare multidisciplinară a problemelor pe care le tratează.

Specializarea, prin expertiza într-un domeniu juridic specific poate contribui la creşterea eficienţei instanţei şi la îmbunătăţirea gestionării cauzelor, luându-se în considerare în special creşterea constantă a numărului acestora. Posibile limite şi pericole ale specializării În timp ce specializarea juridică este dezirabilă din mai multe puncte de vedere, aceasta implică mai multe pericole, dintre care principalul constă în eventuala separare a judecătorilor specializaţi de corpul judecătorilor generalişti.

Judecătorii care, în virtutea specializării, au avut anterior aceleaşi probleme de judecat, ar putea tinde să repete constant aceleaşi soluţii, ceea ce riscă să împiedice evoluţia jurisprudenţei în funcţie de nevoile societăţii. Acest pericol apare, de asemenea, când deciziile dintr-un domeniu specific sunt luate întotdeauna de acelaşi număr restrâns de judecători.

Juriştii specializaţi au tendinţa să dezvolte concepte proprii domeniului lor, deseori necunoscute de alţi jurişti. Aceasta poate conduce la o compartimentare a dreptului şi a procedurii, izolând judecătorii specializaţi de realităţile juridice din celelalte domenii şi îndepărtându-i de principiile generale şi drepturile fundamentale, cu riscul de a pune în pericol principiul securităţii juridice. Specializarea este posibilă doar când instanţele au o dimensiune adecvată.

În anumite instanţe cu o structură mai mică, nu este întotdeauna posibil să se creeze secţii specializate sau un număr suficient de astfel de secţii. Aşadar, judecătorii trebuie să fie versatili şi astfel să fie capabili să trateze diverse subiecte specializate.

De asemenea, o specializare demo robot de tranzacționare excesivă ar putea fi un obstacol în faţa acestei polivalenţe necesare.

Războiul de Independență al României

Existenţa judecătorilor specializaţi poate afecta, în anumite cazuri, unitatea corpului judiciar. Aceasta poate da impresia judecătorului că datorită expertizei sale în domeniul specializat, el aparţine unui grup de judecători de elită, diferiţi de ceilalţi judecători. Aceasta ar putea diminua încrederea publicului în instanţele care nu sunt percepute ca suficient de specializate. Înfiinţarea unei instanţe extrem de specializate poate avea drept scop sau efect de a separa judecătorul de restul autorităţilor judiciare şi ca urmare a  acestei izolări, de a-l face mai vulnerabil presiunii părţilor, grupurilor de interese sau altor puteri ale statului.

Într-un domeniu restrâns al dreptului, pericolul impresiei unei apropieri prea mari între judecători, avocaţi şi Ministerul Public în timpul cursurilor de formare continuă, face bani pentru locuințe sau reuniunilor este real.

Si tu poti sa atingi independenta financiara daca-ti doresti cu adevarat

Aceasta ar putea aduce prejudicii imaginii de independenţă şi imparţialitate judecătorească, dar poate, în egală măsură, să expună judecătorii unui risc real de influenţă secretă şi prin urmare, de orientare a hotărârilor lor. Din moment ce instanţele au un volum de muncă suficient, înfiinţarea unei instanţe specializate într-un domeniu foarte restrâns poate avea drept efect concentrarea specializării în cadrul unei singure instanţe pentru toată ţara sau pentru o singură regiune.

Aceasta poate împiedica accesul la instanţă sau poate îndepărta judecătorul de justiţiabil. Riscul constă în faptul că judecătorul specializat care face parte dintr-o secţie şi care oferă recomandări tehnice sau expertiză specifice, îşi exprimă opinia personală sau se caracterizează raportul de independență financiară faptele direct colegilor săi, fără să le fi prezentat celorlalte părţi.

Înfiinţarea de instanţe specializate ca răspuns la interesele publicului de exemplu, pentru a judeca cauze referitoare la activităţi teroristepoate determina autorităţile publice să le acorde acestora resurse materiale şi umane de care celelalte instanţe sunt private. Principii generale — respectarea drepturilor şi principiilor fundamentale: poziţia CCJE-ului Se caracterizează raportul de independență financiară de toate, CCJE insistă asupra faptului că se caracterizează raportul de independență financiară, atât generalist, cât şi specializat, trebuie să fie expert în arta de a judeca.

Judecătorul este cel care are competenţa de a analiza şi evalua faptele şi legile pentru a lua hotărâri în domenii din cele mai diverse.

În acest scop, el trebuie să aibă cunoştinţe vaste despre instituţiile şi principiile juridice. Din răspunsurile statelor membre la chestionar şi din raportul expertului reiese că majoritatea cauzelor înaintate instanţelor este judecată de instanţele de drept comun. Acest lucru nu face decât să accentueze rolul foarte important al judecătorilor generalişti.

În general, judecătorul ar trebui să fie capabil de a rezolva cauze din toate domeniile. Datorită cunoştinţelor sale de drept comun şi a principiilor care stau la baza acestuia, a viziunii sale realiste şi a cunoaşterii realităţilor cotidiene, el trebuie să fie capabil să aplice legea, oricare ar fi aceasta, inclusiv în domeniile specializate, şi dacă este necesar în asistenţa unui expert.

Rolul judecătorului nu poate fi subestimat niciodată. În cadrul unei instanţe, judecătorii generalişti sunt repartizaţi, în general, diferitelor departamente specializate, mutându-se în alt departament de mai multe ori de-a lungul carierei lor.

Acest lucru le conferă o experienţă vastă în diverse domenii ale dreptului, permiţându-le să se adapteze la noi atribuiri şi să răspundă nevoilor justiţiabililor. De aceea, este esenţial ca judecătorii să beneficieze, de la început, de o formare generală pentru a dobândi flexibilitatea şi polivalenţa necesare pentru a face faţă nevoilor se caracterizează raportul de independență financiară instanţe de drept comun, care trebuie să trateze domeniile cele mai diverse, inclusiv cele care implică un anumit grad de specializare.

Totuşi, în anumite domenii, evoluţia dreptului este atât de complexă şi specifică, încât o evaluare adecvată a cauzelor necesită un grad mai ridicat de specializare. De aceea, se recomandă desemnarea unor judecători care au o calificare adecvată şi care sunt responsabili de sarcini specifice. Judecătorul specializat trebuie, ca şi ceilalţi judecători, să răspundă exigenţelor de independenţă şi imparţialitate impuse de art.

De asemenea, instanţele şi judecătorii specializaţi trebuie să îndeplinească celelalte cerinţe ale acestei dispoziţii din Convenţie: accesul la o instanţă, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil.

Este de datoria instanţelor să organizeze secţiile specializate astfel încât aceste exigenţe să fie respectate. CCJE consideră că înfiinţarea de secţii sau instanţe specializate trebuie reglementată cu stricteţe: aceasta nu trebuie să conducă la o subminare a rolului judecătorului generalist şi trebuie să prezinte aceleaşi garanţii şi să asigure aceeaşi calitate.

2.1 Convergența economică

În acelaşi timp, ea trebuie să ţină cont de toate criteriile care condiţionează rolul judecătorului: structura instanţei, cerinţele serviciului, faptul că este din ce în ce mai greu pentru judecători să stăpânească se caracterizează raportul de independență financiară domeniile dreptului şi costurile specializării.

Specializarea nu trebuie să stea niciodată în calea cerinţelor calităţii pe care fiecare judecător trebuie să le îndeplinească. Trebuie luate toate măsurile posibile pentru a garanta condiţiile optime pentru administrarea justiţiei în instanţele specializate.

În general, procedura de drept comun trebuie să fie aplicabilă în instanţele specializate. De fapt, introducerea procedurilor specifice pentru fiecare instanţă specializată riscă să ducă la o proliferare a acestora, punând în pericol accesul la justiţie şi securitatea juridică. Regulile de procedură specifice sunt admisibile doar atunci când acestea răspund cerinţelor care justifică înfiinţarea instanţelor specializate ex.

Este esenţial să se asigure că principiile unui proces echitabil sunt respectate, şi anume imparţialitatea instanţei în întregime şi libertatea judecătorului de a aprecia elementele de probă.

De asemenea, este crucial ca, în cazul unui sistem în care un jurat sau expert care face parte din instanţa judecătorească, părţile să păstreze posibilitatea de a infirma opinia oferită de jurat sau expert judecătorului profesional.

se caracterizează raportul de independență financiară

În caz contrar, un astfel de aviz ar putea face parte din hotărâre fără ca părţile să fi se caracterizează raportul de independență financiară posibilitatea de a-l contesta. CCJE consideră că trebuie preferat un sistem în care judecătorul desemnează un expert sau în care părţile pot apela chiar ele la experţi ca martori ale noi înșine creăm un robot de tranzacționare constatări şi concluzii pot fi contestate şi dezbătute între părţi în faţa instanţei.

Fie că sunt supuse unei instanţe specializate sau de drept comun, toate cauzele trebuie tratate cu aceeaşi diligenţă. Nu există nici un motiv pentru a acorda o importanţă mai mare unei cauze tratate de o instanţă specializată. Singurele priorităţi admisibile sunt cele care au la bază nevoi obiective, de exemplu cele care implică o privare de libertate sau măsuri urgente care trebuie luate în materie de încredinţare a copilului, de protecţie a bunurilor sau a persoanelor, mediu înconjurător, sănătate publică, ordine publică sau securitate.

Chiar dacă instanţele specializate trebuie să beneficieze de toate resursele umane, administrative şi materiale necesare îndeplinirii misiunii lor, aceasta nu trebuie să se realizeze în detrimentul celorlalte instanţe care trebuie să beneficieze de aceleaşi condiţii în materie de resurse. CCJE consideră că o mobilitate şi o flexibilitate mai mare a judecătorilor poate reprezenta o soluţie la inconvenientele specializării menţionate anterior.

Judecătorii ar trebui să aibă dreptul să se mute în altă instanţă şi să îşi schimbe specializarea de-a se caracterizează raportul de independență financiară carierei lor, chiar să treacă de la o funcţie specializată la una de drept comun sau invers. Mobilitatea şi flexibilitatea permit judecătorului nu doar să aibă o carieră mai variată şi diversificată, dar şi să îşi reconsidere alegerile şi să se reorienteze spre alte domenii ale dreptului, ceea ce nu poate decât să contribuie la evoluţia jurisprudenţei şi a dreptului.

Acest lucru nu trebuie să pună în pericol principiul independenţei şi inamovibilităţii judecătorului [6]. Specializarea judecătorilor pentru a îndeplini cerinţele specifice şi complexe din anumite domenii ale dreptului este o problemă separată de înfiinţarea instanţelor speciale, ad hoc sau extraordinare din motive de circumstanţe particulare. Pericolul constă în faptul că aceste instanţe nu prezintă toate garanţiile consacrate de art.

CCJE a avut deja ocazia să îşi exprime se caracterizează raportul de independență financiară împotriva înfiinţării unor astfel de instanţe şi face referire în această privinţă la conţinutul Avizului nr. În toate cazurile, CCJE insistă asupra faptului că dacă asemenea instanţe sunt totuşi create, ele trebuie să îndeplinească toate garanţiile oferite de instanţele de drept comun.

De asemenea, CCJE apreciază că specializarea nu se justifică decât în cazul în care aduce un plus de valoare administrării justiţiei, adică dacă se dovedeşte utilă pentru asigurarea calităţii atât a procedurilor în faţa instanţelor, cât şi a deciziilor pronunţate de acestea.

BCE Raport de convergență, iunie 2020

Câteva aspecte privind specializarea 1. Specializarea judecătorilor Pentru CCJE, principiile enunţate în prezentul aviz sunt aplicabile tipurilor de instanţe specializate descrise în continuare. Răspunsurile la chestionar scot în evidenţă diferenţe importante între statele membre în legătură cu categoriile de judecători din cadrul instanţelor specializate. Specializarea poate prezenta diferite forme.

Pot exista, în funcţie de sistemele legale în vigoare în statele membre în cauză, fie instanţe specializate ce nu se încadrează în organizarea clasică a sistemului judiciar, fie instanţe sau secţii specializate integrate în sistemul judiciar de drept comun.

Competenţa teritorială a instanţelor sau a secţiilor specializate va fi deseori diferită de cea a instanţelor de drept comun.

În general, instanţele specializate sunt mai puţine la număr, fiind prezente mai ales în capitala statului. Instanţele şi secţiile specializate pot avea în componenţă şi persoane din afara magistraturii. Mijlocul cel mai frecvent de realizare a specializării este crearea de complete sau de secţii specializate, de regulă prin intermediul regulamentului intern al instanţelor.

Principalele domenii de specializare sunt: dreptul familiei şi protecţia drepturilor copiilor, dreptul proprietăţii intelectuale, dreptul comercial, dreptul insolvenţei, infracţiunile grave, cercetările penale şi executarea sancţiunilor penale.

Persoanele fără formare juridică ii. Judecătorii de profesie Judecătorii de profesie se pot specializa în mai multe moduri. Aceştia pot acumula experienţă, fie într-o profesie juridică de specialitate înainte de a fi numiţi judecători, fie prin ocuparea după se caracterizează raportul de independență financiară a unor funcţii de specialitate. De asemenea, pot dobândi o formare specifică într-un domeniu de specialitate şi apoi opțiunea kyu fie numiţi în funcţie la o instanţă specializată sau se pot ocupa se caracterizează raportul de independență financiară cadrul instanţelor de drept comun de cazuri ce ţin de respectivul domeniu.

La vârful ierarhiei sistemului judiciar, specializarea nu trebuie să împiedice existenţa unei anumite polivalenţe, pentru a se permite administrarea cu flexibilitate a diverselor cauze la cel mai înalt nivel.

Această flexibilitate este indispensabilă instanţelor superioare pentru a-şi îndeplini misiunea lor legală şi constituţională, mai ales garantarea unităţii şi coerenţei în interpretarea şi aplicarea legii şi a jurisprudenţei.

se caracterizează raportul de independență financiară

De asemenea, flexibilitatea va garanta că, în cadrul căilor de atac, domeniile specializate nu vor constitui apanajul unui grup prea restrâns de judecători care pot impune astfel punctul lor de vedere într-o materie anume şi, prin acest fapt, pot împiedica dezvoltarea interpretării legii în respectivul domeniu. Specializarea anumitor instanţe sau a unor secţii din cadrul instanţelor În anumite sisteme judiciare, funcţionează instanţe specializate distincte de instanţele de drept comun.

CARTA DE LA ROMA Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni CCPEînsărcinat de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei să elaboreze un document de referință privind standardele și principiile europene referitoare la procurori, a convenit asupra următoarelor aspecte : În toate sistemele de drept, procurorii contribuie la asigurarea că statul de drept este garantat, în mod special, prin înfăptuirea unei justiţii echitabile, imparţiale şi eficiente, în toate cazurile și în toate fazele procedurii.

În unele cazuri, instanţele specializate au fost înfiinţate prin intermediul instrumentelor Uniunii Europene care prevedeau crearea unor astfel de instanţe sau a unor secţii specializate în cadrul instanţelor cu o sferă mai mare de competenţă [7]. În alte cazuri, există secţii specializate în cadrul unor instanţe [8].

În fiecare dintre aceste ipoteze, instanţa sau secţia este specializată, la fel cum sunt şi judecătorii ce intră în componenţa sa. Structura sistemului judiciar din cadrul fiecărui stat se explică, pe de o parte, prin motive de ordin istoric, iar, pe de altă parte, prin nevoia existenţei unui tip specific de instanţe specializate sau a unor judecători specializaţi în cadrul acestor instanţe.

Repartizarea teritorială a judecătorilor specializaţi Trebuie avut în vedere faptul se caracterizează raportul de independență financiară în anumite domenii foarte specializate, cauzele aduse în faţa instanţelor sunt extrem de rare.

În consecinţă, este necesară concentrarea judecătorilor specializaţi în cadrul unei singure instanţe, în scopul repartizării echilibrate a volumului de muncă, pentru ca astfel judecătorii să aibă posibilitatea de a-şi îndeplini celelalte sarcini ce nu ţin de specializare. Totuşi, dacă această concentrare este excesivă, instanţa specializată riscă să se îndepărteze de justiţiabili, ceea ce, în opinia CCJE, trebuie evitat.

Raport datorii / capitaluri proprii - formula

Resurse umane, materiale şi financiare Este esenţial ca judecătorii şi instanţele specializate să beneficieze de resurse umane şi materiale adecvate, mai ales în domeniul tehnologiei informaţiei.

Atunci când volumul de muncă previzibil al instanţelor specializate este minim în raport cu cel al altor instanţe, trebuie avută în vedere posibilitatea dezvoltării şi utilizării în comun a resurselor şi a tehnologiilor ce pot fi folosite de mai multe instanţe specializate sau, în cazul ideal, de toate instanţele. Punerea în comun a resurselor umane şi materiale poate fi o modalitate de evitare a problemelor în legătură cu organizarea specializării.

Necesităţile şi cheltuielile instanţelor şi judecătorilor specializaţi le pot depăşi pe cele ale instanţelor se caracterizează raportul de independență financiară judecătorilor generalişti, întrucât, de exemplu, trebuie luate măsuri speciale de precauţie, dosarele sunt voluminoase sau procesele şi, implicit, judecarea lor necesită mai mult timp. Atunci când într-un domeniu specializat pot fi identificaţi asemenea factori generatori de costuri suplimentare, există o justificare pentru impunerea unor cheltuieli de judecată mai mari în sarcina anumitor părţi, pentru acoperirea totală sau parţială a acestor costuri.

Acest principiu se poate aplica, de exemplu, în cauzele comerciale sau în cele privitoare la dreptul construcţiilor, brevete ori la dreptul concurenţei, însă nu în cauzele privind încredinţarea minorilor, pensiile alimentare pentru minori sau alte domenii legate de dreptul familiei. Cheltuielile suplimentare generate de judecarea cauzelor ce ţin de un domeniu de specialitate trebuie să fie proporţionale cu volumul de muncă necesar soluţionării lor de către instanţele specializate şi cu avantajele aduse atât părţilor, cât şi instanţelor.

De asemenea, crearea se caracterizează raportul de independență financiară specializate doar în scopul de a obţine resurse suplimentare nu îşi găseşte o justificare.

Informațiiimportante